Azi implinesti un an 
. Esti mare blogacel.
Azi se implineste un an de cand am inceput sa-mi scriu aici frustrarile idioate .Esti norocos . Ai crescut si te-ai schimbat.Am crescut si ne-am schimbat. La multi ani blogacel
(P.S: era sa uit de tine cu toate zilele astea aiurea si toata agitatia si toate chestiile care ies pe dos,dar nu te-am uitat 
) )
Te doare sufletul…dar n-ai.
Te doare inima…dar nu o simti batand.
Te doare intreaga ta fiinta interioara pe care nu o mai ai.
Si totusi chiar si dupa moarte,el te doare! Ingerul tau bun inca iti face rau.
ai uitat ca eu am fost un nimic si asa ceva nu poti ucide.asta ma doare.
Inocenta in suflete pure, in piele fina, in degete mici si subtiri, in picioruse cat jumatate din pumnul meu,
in suflet in care Dumnezeu si-a pus toata iubirea.
copiL.
Le-am taiat.Le-am ucis pe cele ce te ajutau sa te regasesti doar ca sa nu mai razi ca un tampit crezand ca ai din nou 6 ani jumate.Nu meriti sa razi, si nici sa te bucuri de cele 20.6 grade de-afara.
Mie nu-mi mai pasa.Nu mai vreau sa stiu.
Hai mai bine sa ne mintim si sa ne prefacem pentru binele nostru ca totul e un vid infinit.
…Dar nu uita ca jocul se schimba si e randul meu sa fac regulile si inainte sa privesti in trecut aminteste-ti ca m-ai lasat sa plec si nu te mai intoarce.
Nici macar fluturii nu-mi mai aduc aminte de tine,si nici papadiile…Le-am ucis.
[zicea o fraza de-a ta]
Fade away, you idiot!! My fake personality? :)) Tu vorbesti de “fake”??..ai tupeu.si mai si ziceai ca-ti pasa.
nu mai insemni nimic pentru mine.rectifica ;) . Esti praf.
Azi imi sunteti antipatici toti.
Sorb lumina infinita a primaverii si vreau mai multa vacanta.Vreau sa ma joc.
Am ucis ultimul fulg de zapada si am zambit…
Am refuzat ultima clipa de frig si am renascut…
Am aruncat in foc ultima secunda de trecut si inca savurez din plin toate picaturile de prezent.Si cand spun ca noaptea devine zi…spun ca de`asta ador eu primavara.
Nu am scris de…de mult.
Simt ca explodez si poate ca imi pare rau.Poate chiar mi`a lipsit.
Imi cer iertare fata de mine.Ma gandeam in fiecare zi la paginile astea pline de cuvinte pe care,citindu`le eu acum nu le inteleg.Imi pare rau…nu le mai stiu rostul.Mi se pare ridicol tot ce am scris.si totusi…
as reincepe.Mi`as alege zambetul ca principiu de viata si as uita de trecut….as scrie din nou.imi lipseste.
Traim intr`o societate in care deprimarea,grijile,tensiunea,nelinistea,agitatia,teama,mahnirea si anxietatea se intalnesc la tot pasul.Adesea cautam sa fugim de asemenea situatii si ne cufundam in munca,in tot felul de activitati pentru ca toate aceste stari sa amorteasca,sa ramana ascunse in noi.De fapt,putem sa devenim persoane eficiente,de succes,buni profesionisti,dar ascundem ce suntem in realitate.Ne ascundem eul cu toata frumusetea si unicitatea sa si ne cufundam in fantezia obsesiva a faptei, si cu toate astea … Ce vor crede ceilalti?
Multa lume se preocupa de “ce vor crede ceilalti”.Mi`e frica sa merg cu avionu, imi place muzica clasica, mi`e frica sa`mi dezvalui sentimentele,dorintele, mi`e teama ca nu plac.In realitate ne este frica de noi insine,ca deja am faurit si afisam o alta imagine in fata celorlalti.Si acum, ei ce vor crede??Ceea ce suntem este mai important decat ce pot altii crede despre noi.Incercand sa ii multumim pe ceilalti,ne putem distruge adevarata personalitate.
-Sunt tipa din statia de tramvai care are pantofi ca si tine;
-Sunt bibliotecara,care iti zambeste mereu;
-Sunt vecina de la 4 care aspira in fiecare vineri;
-Sunt presul dinaintea usii;
-Sunt pixul cu model verde care il scapi mereu sub birou;
-Sunt microbul de pe ogrinda din baie;
-Sunt ultimul fir de par care ti`a cazut;
-Sunt insigna din magazinul din colt,aia rosie… pe care nu o cumpara nimeni;
-Sunt tocul care s`a rupt la petrecerea din ultima zi de septembrie;
-Sunt copacul de langa banca pe care stai adesea in parc;
-Sunt bricheta galbena de langa lampa;
-Sunt colegul care iti face tema la germana, dar caruia nu`i stii numele;
-Sunt plasa in care aduci ananasul;
-Sunt desenul care l`ai aruncat ieri la cos;
-Sunt geaca care o lasi mereu langa pat;
-Sunt siretul verde din dulapul din hol;
-Sunt neonul lasat mereu aprins;
-Sunt ceea ce alegi sa vezi… asta pana cand alegi sa ma vezi.
Imi pare bine de cunostinta
