Am ajuns cu autobusul de 8, azi-dimineaţă la voi, la locul unde mi-am petrecut cele mai frumoase vacanţe.
Ei bine… doar sunetul lanţului ruginit al cheii de la căput e la fel. În rest…
Bunico! Nimeni NU a ieşit în întâmpinarea noastră … NIMENI.
Ocolul mi-l aminteam mai mare -cu mult- mai pietros şi fără buruieni.
Târnaţiul … ei bine bunico … ţii tu minte piruetele care le exersam în târnaţi ?
Tu obişnuiai să le numeri … le ţii minte ?
Mi-l aminteam mai luuuuuuung … -cu mult- şi fără pânze de păianjeni!
Hah!
… îmi amintesc zâmbind cum îmi spuneai să nu mă apropiu de fântână, să nu cad.
Azi am realizat că te-am ascultat “degeaba”.
Nu aveam cum să cad nici de-aş fi vrut … eram pitică.
Acum în schimb, mi-ar prinde bine sfatul tău.
Să mă vezi bunico cât am crescut!
Am crescut atât de mult că pot cădea în fântână!! 
Bunico … azi am adormit în camera de la stradă.
Of! Nu-mi petreceam în total mai mult de 5 minute pe zi acolo
(evident din cauza frigiderului acele 5 minute, că altfel… 
)
… ştiu că-ţi aminteşti, şi nici mie nu-mi vine să cred!
Cămara … mama ei de cămară!
Am dat cu capul de grinzi, bunico!!
Eu care nu bine ajungeam la închizătoarea roşteiului , am dat cu capul de grinzi!!
Ah da, şi pijniţa … îmi plăcea mai mult cu uşile din lemn, vopsite verde.
Ştiu că nici ţie nu îţi place cum e acum.
Dar înăuntru … înăuntru bunico, mi-o aminteam PLINĂ!
Cu butoaie de vin şi cartofi şi morcovi!
A rămas la fel de rece, dar e goală şi nu aşa înaltă cum mi-o aminteam.
Nu-mi place pijniţa deloc, bunico … şi aici am dat cu capul!
Şi de bunicul mi-e la fel de dor.
Ei bine, bunule … miheiul tău … nu e deloc la fel.
… decât uşa -roasă de timp ce abia se închide- şi mirosul de fier.
Atât.
Dar uneltele tale, ciocănelele şi toate cuiele sunt împrăştiate bunule!!
Of! şi scara de la pod!!
Pe ea sunt cea mai supărată … nu e la fel de mare, e ruginită şi are doar 6 trepte.
O ţineam minte altfel, că doar am căzut de pe ea … ştiu că vă amintiţi.
Iar în pod … în pod şi acum mi-e frică să merg până în capăt.
Încă nu am urcat … dar nici nu vreau.
… să mă iertaţi dar fricosul pitic al vostru, tot aşa rămâne.
Şi mai e ceva … din cauza căruia am plâns.
Timpul bunico, … timpul.
Of, bunico!!
Timpul a stricat şi scara săpată în pământ cu balustradă ce ducea sus pe deal la tei.
… la teiul meu imens.
Nu am putut să urc să-l văd.
Şi cât am plâns bunico…
Vă promit că mereu când voi mai veni aici, la voi, îmi voi aminti de … de toate.
Vă iubesc … mult. Şi mi-e dor … tare.
Vă pupă micuţa voastră artistă fricoasă, Deli.
