Amintiri amare


Nu esti tu.Niciodata nu vei fi.

Te mandresti cu o identitate falsa si zambesti ironic la fiecare cuvant sau fraza pe care o auzi rasunandu`ti in urechi chiar daca sunt doar ecouri sau voci auzite doar de tine contempland impotriva inocentei pe care incerci sa ti`o impui…Esti speriat si te uiti de parca cerul s`ar razbuna pe tine si stii bine: What goes around comes around si azi am decis sa nu vad defectele mele ci pe`ale tale.Esti jalnic :) Si ce doare cel mai tare e ca te si mandresti cu asta.Bravo…nici nu stii cat te admir.Ti`e ciuda doar ca nu vei fi asa niciodata dar iti place sa crezi altceva si incerci din rasputeri sa devii ceea ce nu vei fi niciodata.Nu vei fi nici macar om.De`aia rad de tine…si nici macar nu`ti dai seama, ceea ce e si mai amuzant :D :)


Punct (.)

Nu te lasa orgoliul.Esti prea mandru de tine insuti si ai depasit limitele autocunoasterii si a purei suferinte.Continui sa`mi faci rau.Din tot ce mai doare…doar tu ai ramas.M`ai doborat…dar am prins putere din adancuri si m`am intors.Gata! azi pun punct la tot ceea ce inseamna TU.Adio :)


La Multi ani! :|

   

Sa nu crezi ca am uitat ca e ziua ta…dar nu`mi pasa.Ce ti`ai putea dori?! intai,ar fi cel mai bine sa incepi sa te gandesti ce ai merita dupa cate ai facut?…Desigur ca egoismul si ingamfarea te insotesc si acum…doar meriti totul.La multi ani! :|


Ceva important.

Sunt pe cale sa devin om.Azi, e cel mai important examen din viata mea;e cea mai importanta zi din viata mea.Si sunt EU.  :)


Viata

Viata, e ca o calatorie cu trenul.
Urci TU.Acolo te asteapta parintii tai si alti frati ai tai si anumite persoane pe care nu le cunosti.
La urmatoarea statie coboara persoane dragi,cunoscute sau nu ,pe care nu le mai vezi niciodata … si tot asa, pana la ULTIMA STATIE.
Acolo cobori TU. 

Si pacat ca multi dintre noi,se gandesc cum sa conduca acest tren, cum sa fie primii, cum sa fie respectati…dar vine ULTIMA STATIE si pentru ei.Nu se gandesc “Unde ma duc eu defapt??”…doar dupa ce coboara din tren isi dau seama si exclama:”a fost prea scurta calatoria…”!
Aici deja, e vorba de matematica, de axiome si numere reale,logica,adevar si consecinte…
Dar in spatele trenului si a consecintelor,in spatele scenei, …e ceva pur, adevarat si clar…Cat despre Tine…te asteapta un viitor organizat,dar totul in jur e rece, distant si trecator…deci oarecum perfect.Imi pare rau ca te contrazic dar, desi tindem spre perfectiune nimeni si nimic nu a fost si nu este perfect..si totusi,ideea in sine,adica e perfect,e bine… in fine

Gandeste`te la calatoria ta!…gandeste`te ca atunci cand vei cobori din trenul vietii nu va trebui sa regreti, pentru ca va fi perfect. (punct)


Nu … niciodata!

Nu sfarsi ceea ce inca nu a inceput … ai vrea sa`mi spui atatea, dar astepti momentul potrivit.De unde stii k nu e acesta momentul potrivit?Daca va fi prea tarziu…?nici eu nu stiu ce vreau.Cateodata mi`e dor de tine, cateodata daca te`as vedea pe strada m`as face nevazuta.Si da, e prea tarziu… de ce? pentru ca timpul a trecut mai repede decat ti`ai fi inchipuit si nu mai pot astepta…acel “moment potrivit sa`mi spui toate” a trecut pe langa tine de prea multe ori…

E ultima zi, ultimul apus de soare, ultima ora, ultimul suras, ultima atingere, ultima privire.Am plecat!Si cu pasi maunti,m`am indepartat…Incerc sa nu privesc inapoi.Te las trecutului.Trebuia sa fie frumos,si`ti va fi dor de mine?Nu… niciodata! si stii de ce? pentru ca ai sfarsit ceea ce inca nu a inceput! simte`te liber!…niciodata nu`mi va mai fi dor de tine. :)


3

Dupa ce gandim, facem planuri, trudim, ne straduim, savarsim anumite lucruri.Sunt lucruri simple, pe care la fel de bine le puteau face si altii. Dar minunile care ni se intampla in viata, acestea nu sunt nici planuite, nici gandite si nici infaptuite de noi; ele pur si simplu se petrec in afara planurilor noastre…nu e cu putinta sa intelegem… :)


Untitled

Nu stiu…esti…esti prea trist!daca as putea schimba ceva, nu ezita sa`mi spui…imi raspunzi ca nu ai nimic, dar simt eu ca e ceva.Trebuia sa fie frumos,trebuia sa vorbim, trebuia sa radem si sa zambim.Trebuia…Stiu, asa esti Tu cateodata, dar incep sa ma simt prost.OK…o sa incerc sa nu vorbesc prea mult. [...]

Te`ai schimbat… esti altfel si nu mai spui nimic.Nu mai stiu cine esti,nici eu nu mai stiu cine sunt!…sper doar sa`ti revii…Cred ca, voi pleca.Poate asa voi multumi pe toata lumea.Off…macar daca`ai stii… :(

{is seaca…ma simt mult prea aiurea ca sa`mi dau seama ce trebuia sa exprim prin textu asta, si mult prea aiurea ca sa`mi dau seama daca trebuia sa exprim ceva…}


E prima data… :(

E prima data cand adorm trista…e prima noapte cand mi`e frig… e prima data cand visele imi sunt intunecate….e prima data cand cearceaful e rece…e prima data cand uit zambetul tau.E ultima zi din restul vietii…si e prima data cand imi pare rau! :(


Amintiri prezente…

 Statea ghemuita pe podeaua rece din Ultima Camera… privea printre ornamentele draperiei negre picurii de ploaie ce se scurgeau pe geamul aburit…incet, ochii i se umezeau,si ii trecea prin minte ultimele cuvinte ale Ei… “Te urasc…! “   …de ce ma urasti? pentru ca sunt o parte din tine?!

… nu mai gandea nimic coerent, o inconjura doar praful si umbrele care se vedeau printre sticla de la usa camerei… umbra unei persoane pe care nu o mai cunostea, brusc, nu o mai cunostea….