“Demisie”

Am invatat sa visez…dar in acelasi timp invat sa`mi tin ochii deschisi…realitatea nu e asa de frumoasa cum vreau eu…dar o accept asa cum e.E viata mea…chiar daca viata mea e doar un trandafir care se usuca.

Am hotarat…dupa o analiza detaliata a situatiei,…demisionez.
Vreau sa preiau atributiile unui copil de 6 ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le`am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta…
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc; vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie; vreau sa cred sincer ca bomboanele tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le pot manca…Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer…

Vreau sa ma intorc in trecut,la vremurile cand viata era simpla…Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori,cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
   Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam…Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este gratuit, sau se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar…
 Ce bine era cand credeam in naivitatea mea ,cand credeam ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!…
 Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a viselor implinite, a imaginatiei si a ingerilor buni…
Vreau sa am iar 6 ani jumate! …da,as vrea,…dar aud o voce care striga : “Trezeste`te!! viata nu e asa cum credeai tu la 6 ani jumate! ” …da…e realitatea.O viata, este totul, si felul cum se desfasoara e adesea halucinant…

   Fiecare clipa ma schimba, fiecare pas ma apropie de cea care voi fi intotdeauna!
…acum gata cu visele! trebuie sa`mi preiau indatoririle! ” …ca doar am crescut si nu mai sunt un copil…”

-pacat…