Amintiri amare



Viata

Viata, e ca o calatorie cu trenul.
Urci TU.Acolo te asteapta parintii tai si alti frati ai tai si anumite persoane pe care nu le cunosti.
La urmatoarea statie coboara persoane dragi,cunoscute sau nu ,pe care nu le mai vezi niciodata … si tot asa, pana la ULTIMA STATIE.
Acolo cobori TU. 

Si pacat ca multi dintre noi,se gandesc cum sa conduca acest tren, cum sa fie primii, cum sa fie respectati…dar vine ULTIMA STATIE si pentru ei.Nu se gandesc “Unde ma duc eu defapt??”…doar dupa ce coboara din tren isi dau seama si exclama:”a fost prea scurta calatoria…”!
Aici deja, e vorba de matematica, de axiome si numere reale,logica,adevar si consecinte…
Dar in spatele trenului si a consecintelor,in spatele scenei, …e ceva pur, adevarat si clar…Cat despre Tine…te asteapta un viitor organizat,dar totul in jur e rece, distant si trecator…deci oarecum perfect.Imi pare rau ca te contrazic dar, desi tindem spre perfectiune nimeni si nimic nu a fost si nu este perfect..si totusi,ideea in sine,adica e perfect,e bine… in fine

Gandeste`te la calatoria ta!…gandeste`te ca atunci cand vei cobori din trenul vietii nu va trebui sa regreti, pentru ca va fi perfect. (punct)


Comentarii

  1. Mary spune:

    da…chiar ai dreptate.cred ca fiecare dintre noi la un moment dat s`a gandit cu sa “conduca”.un text sincer.exprima ideea ta despre viata.o idee simpla si scrisa clar.imi place partea cand zici”in spatele scenei, …e ceva pur ,adevarat si clar”.bravo.chiar e fain textu.pusi ai grija de tine

    | Răspunde Posted 1 year ago


Scrieti un comentariu

(necesar)

(necesar)



Formatam comentariul dumneavoastra
Înapoi Sus | Textarea: Mai mare | Mai mic