7.Nelinistea ne contopeste propriul eu
Traim intr`o societate in care deprimarea,grijile,tensiunea,nelinistea,agitatia,teama,mahnirea si anxietatea se intalnesc la tot pasul.Adesea cautam sa fugim de asemenea situatii si ne cufundam in munca,in tot felul de activitati pentru ca toate aceste stari sa amorteasca,sa ramana ascunse in noi.De fapt,putem sa devenim persoane eficiente,de succes,buni profesionisti,dar ascundem ce suntem in realitate.Ne ascundem eul cu toata frumusetea si unicitatea sa si ne cufundam in fantezia obsesiva a faptei, si cu toate astea … Ce vor crede ceilalti?
Multa lume se preocupa de “ce vor crede ceilalti”.Mi`e frica sa merg cu avionu, imi place muzica clasica, mi`e frica sa`mi dezvalui sentimentele,dorintele, mi`e teama ca nu plac.In realitate ne este frica de noi insine,ca deja am faurit si afisam o alta imagine in fata celorlalti.Si acum, ei ce vor crede??Ceea ce suntem este mai important decat ce pot altii crede despre noi.Incercand sa ii multumim pe ceilalti,ne putem distruge adevarata personalitate.
Cine sunt eu?
-Sunt tipa din statia de tramvai care are pantofi ca si tine;
-Sunt bibliotecara,care iti zambeste mereu;
-Sunt vecina de la 4 care aspira in fiecare vineri;
-Sunt presul dinaintea usii;
-Sunt pixul cu model verde care il scapi mereu sub birou;
-Sunt microbul de pe ogrinda din baie;
-Sunt ultimul fir de par care ti`a cazut;
-Sunt insigna din magazinul din colt,aia rosie… pe care nu o cumpara nimeni;
-Sunt tocul care s`a rupt la petrecerea din ultima zi de septembrie;
-Sunt copacul de langa banca pe care stai adesea in parc;
-Sunt bricheta galbena de langa lampa;
-Sunt colegul care iti face tema la germana, dar caruia nu`i stii numele;
-Sunt plasa in care aduci ananasul;
-Sunt desenul care l`ai aruncat ieri la cos;
-Sunt geaca care o lasi mereu langa pat;
-Sunt siretul verde din dulapul din hol;
-Sunt neonul lasat mereu aprins;
-Sunt ceea ce alegi sa vezi… asta pana cand alegi sa ma vezi.
Imi pare bine de cunostinta 
Cadeau… dar nu meritam.
Cadeau frunzele precum picurii grei de ploaie ce se loveau de pleoapele mele obosite, plictisite de atatea lacrimi.Asta nu mai stiu daca meritam [...] 
