Arhiva categoriei
Mai jos aveţi lista tuturor intrărilor din Emotii categorie.
7.Nelinistea ne contopeste propriul eu
Traim intr`o societate in care deprimarea,grijile,tensiunea,nelinistea,agitatia,teama,mahnirea si anxietatea se intalnesc la tot pasul.Adesea cautam sa fugim de asemenea situatii si ne cufundam in munca,in tot felul de activitati pentru ca toate aceste stari sa amorteasca,sa ramana ascunse in noi.De fapt,putem sa devenim persoane eficiente,de succes,buni profesionisti,dar ascundem ce suntem in realitate.Ne ascundem eul cu toata frumusetea si unicitatea sa si ne cufundam in fantezia obsesiva a faptei, si cu toate astea … Ce vor crede ceilalti?
Multa lume se preocupa de “ce vor crede ceilalti”.Mi`e frica sa merg cu avionu, imi place muzica clasica, mi`e frica sa`mi dezvalui sentimentele,dorintele, mi`e teama ca nu plac.In realitate ne este frica de noi insine,ca deja am faurit si afisam o alta imagine in fata celorlalti.Si acum, ei ce vor crede??Ceea ce suntem este mai important decat ce pot altii crede despre noi.Incercand sa ii multumim pe ceilalti,ne putem distruge adevarata personalitate.
6.De noi tine indrazneala
Chiar daca am suferit deja foarte mult,suferinta noastra e unica,e doar a noastra.Cu toate astea, amintirea altor persoane care au trecut prin situatii dificile ne da putere.Asta nu inseamna sa reflectam asupra suferintei celuilalt si sa ne gandim: “Ce bine ca nu mi se intampla mie…”.
Defapt avem nevoie sa ne amintim de aceia care, dupa ce au trecut prin nenumarate situatii dificile, nu s`au lasat doborati, ci au iesit invingatori.
Sa le urmam exemplu nu e tocmai simplu, dar ar fi mai bine pentru noi sa invatam din experientele lor ca apoi sa fim pregatiti pentru a infrunta viata.
De noi tine indrazneala: putem sa ne lasam infranti sau putem trece de partea victoriei.
E posibil sa iesim triumfatori.Dar posibilul nu e sinonim cu usor, ci cu realizabil. 
5.Refuzul de a ierta trezeste neliniste
Cand ne incearca o durere, un resentiment, suntem tentati sa dam vina pe cineva.Acel cineva are nevoie de iertarea noastra.Iertarea va fi leacul impotriva acestei mari suparari si ne va elibera de nelinistea care mereu cauta un vinovat pentru defectele noastre.
Trebuie sa iertam.Fara iertare viata noastra e o farsa, o minciuna.
Sa traiesti in minciuna si ura inseamna sa oferi adapost nelinistii si sa o inviti in inima ta.
4. Ascultandu`ne tacerea
Cand doctorul ne spune ca suferim cu sanatatea si trebuie sa facem imediat ceva in privinta asta, incepem degraba sa punem in practica tot ce ne recomanda.
Si spiritul nostru are adesea nevoie de hrana si leac.De ce sa nu fim atenti sa il intarim cu lecturi, timp liber, conversatii, tacere?
E bine sa potolim foamea spiritului urmand recomandarile doctorului ce se ascunde in fiecare dintre noi.
Fa`ti timp in fiecare zi de scurte momente de tacere;Fericirea se afla in noi.
Sa ascultam glasul sentimentelor: acestea sunt mesagerii inimii.Sa nu fim exigenti cu noi insine.
Toti avem o comoara de fericire si cheia ca sa ajungem la ea.Cu toate acestea, deseori ne simtim nefericiti, abatuti, pur si simplu pentru ca ne dorim fericirea altora.Totodata, tanjind dupa fericire, nu realizam ca deja o avem.Continuam sa dorim, sa visam, sa facem planuri -”cand o sa am, cand o sa fiu, cand o sa fac…voi fi fericit”- fara sa ne dam seama de ceea ce suntem, de ceea ce avem si sa punem aceste lucruri in valoare. 
3
Dupa ce gandim, facem planuri, trudim, ne straduim, savarsim anumite lucruri.Sunt lucruri simple, pe care la fel de bine le puteau face si altii. Dar minunile care ni se intampla in viata, acestea nu sunt nici planuite, nici gandite si nici infaptuite de noi; ele pur si simplu se petrec in afara planurilor noastre…nu e cu putinta sa intelegem…
2
Cand vreau sa fac focul si imi dau seama ca sub cenusa mai sunt cativa taciuni aprinsi care inca palpaie, pun niste hartie,niste surcele, suflu putin si flacara se reaprinde…
Daca mai exista o flacara,oricat de slaba, totul poate fi luat de la capat.
Daca un singur bat de chibrit poate aprinde o padure intreaga, flacara, chiar si palpainda a iubirii noastre , poate schimba o viata intreaga…ajunge o atingere, o privire, un cuvant si viata poate renaste din cenusa.Sa nu stingem faclia inca palpainda.O suflare poate nu numai sa stinga focul ci poate la fel de bine sa reaprinda flacara.
Natura dezvaluie o magie care ne fascineaza.Sa ascultam glasul vietii, sa simtim puterea si in lacrimi, in lupta, in durere…Este forta vietii, forta iubirii; uneori se regaseste in cea mai profunda bucurie, alteori intr`o durere sfasietoare…dar in ambele cazuri este Forta Vietii.
Natura e plina de semne ca viata lupta impotriva Mortii.Mugurele care renaste dintr`o ramura taiata, musuroiul care se reface dupa ce este distrus, frunzele moarte care hranesc noile plante…
Noi insine suntem astfel de Semne.Desi ne copleseste uneori mahnirea, exista intotdeauna in noi o flacara a vietii gata sa se reaprinda.
Suntem o dovada vie a vietii, suntem dovada ca, in cele din urma, viata va triumfa.In plus, daca exista viata, o putem lua de la capat, putem invinge…
…”am suferit din pricina multor nenorociri care nu au ajuns niciodata sa mi se intample…”
A te impaca cu propria suferinta e semn de maturitate.A cere iertare si ajutor and avem nevoie e dovada de multa intelepciune.Putini sunt aceia care pot sa rada de ei insisi,sa`si dezvolte spiritul si sa ajunga la asemenea minuni…
Cea mai buna cale de a atinge maturitatea este de a ne insusi stiinta profunzimilor eului, a carui voce se aude neincetat inauntrul nostru…O maturitate…o poveste de istorisit…
Lumea este o scena imensa pe care fiecare isi va juca mica drama, isi va face propriul tablou, isi va scrie propria pagina, isi va compune propria muzica…
Toti lasam urme ale trecerii noastre…Important este sa descoperim ce putem lasa in urma, cum ne putem face cunoscuti prin micile noastre acte de bunatate, cum putem sa ne ajutam reciproc, cum putem sa facem lumea mai buna…Nu e nevoie sa fim eroi, nu e necesar sa facem fapte marete.Important este sa ne facem viata armonioasa, sa ne pastram fideli prinicipiilor noastre, cautand mereu sa actionam in numele respectului…
Dar sunt momente cand viata noastra e lipsita de culoare, de muzica…Ne copleseste disperarea si ne nelinistim pentru ca toate zilele noastre sunt la fel…
Uitam ca faptele marete nu fac zgomot, ca anonimatul inseamna tacere, ca binele poate fi lipsit de culoare!
Majoritatea oamenilor,raman in istorie pentru faptele marete pe care le`au savarsit…dar o persoana, care ai putea fi tu, sau as putea fi chiar eu, cu siguranta am ramane in amintirea celor dragi pentru micile gesturi de bunatate, de afectiune, de atentie, care face viata mai buna! pentru ca viata e o comoara, si cine o gaseste, e intr`adevar norocos! si chiar daca viata e o comoara, e scumpa, si e scurta…deci trebuie sa invatam sa iubim…Si, de fapt, asta conteaza: dragostea oamenilor.
Ce defineste si marcheaza excelenta vietii noastre este culoarea surasului…prin ea, vom ramane in amintirea celorlalti.Deci, sa facem un efort sa o facem cat mai dulce cu putinta.
Si acum….vine si partea mai grea si mai rea…adica partea in care suferim…si e absolut normal.De ce? pentru ca suntem oameni, si oricat am fugi de suferinta, ea nu fuge de noi, fuge dupa noi… 
Totul pare sa se naruiasca in jurul nostru.O vorba spune: “O nenorocire nu vine niciodata singura…”
Uneori, pare sa se confirme in ceea ce ne priveste.Avem impresia ca am incercat tot posibilul si nu mai avem de ce sa ne “agatam” si in cine sa credem…Cine a trecut prin asta stie ca, in asemenea momente, ne simtim coplesiti de o mare singuratate, de un mare gol.
In astfel de clipe simtim ca am sorbit cupa amaraciunilor pana la fund…
Si, deseori, faptul ca am golit ceasta cupa ne face sa ne dam seama ca ceea ce conta mai mult nu s`a distrus…Si, oh, minune!…in noi incepe sa prinda o forta impresionanta, reincepe sa existe flacara si acea palpaire…
Poate se intampla asa pentru ca doar cand ajungem la fund ne putem lua avant ca sa ne ridicam la suprafata, pentru ca adevaratul sens al vietii sa poata fi dezvaluit , iar misterul suferintei, tocmai in asta consta…
Sculptorul alege un bloc de piatra si incet il taie, il ciopleste, ii da forma pana il transforma intr`o sculptura.Acelasi lucru si cu viata.Loviturile, taieturile, durerea sunt cele care ne maturizeaza.Fugim de suferinta si facem tot posibilul sa nu ne atinga, dar nu exista viata fara durere, fiindca e parte integranta din fiinta umana.
Dupa ce vom simti durerea, nu vom mai fi la fel…ea ne va schimba; cumva ne va schimba…
1
Din zori pana seara ne confruntam cu greutati, accidente, suferinte, neliniste, invidie, gelozie, revolta si acestea pot trezi in noi deprimare, neliniste, teama, nemultumire. Ne petrecem ziua incercand sa razolvam aceste probleme , fara sa stim cum sa dam o noua intorsatura vietii noastre. Suntem robii propriei fericiri. Viata este frumoasa! Trebuie sa ne desteptam sensibilitatea, sa ne formam obiceiuri bune, optimiste, curate. Daca vom privi viata cu mai putina asprime si vom cere mai putine de la ea, poate ca nu va fi chiar perfecta, dar cu siguranta va fi mai usoara, mai placuta si mai multumitoare.
Firul vietii se desfasoara in inimile noastre.In noi se ascunde o voce firava si cel mai intelept lucru pe care il putem face este sa ne deprindem sensibilitatea sa auda aceasta voce.
Exista o vorba care spune : “De ce sa facem lucrurile simple cand le putem complica?” . Si e adevarat ca de multe ori complicam lucruri care ar putea fi mult mai simple.In realitate,adevarul este ca avem prea multe interese,prea multe nelinisti si griji si in loc sa ne ajute,acestea ne incurca.Ne facem prea des griji pentru toate,in special pentru viitor,si,unori,vazand ca nu ne atingem tinta, ne simtim profund descurajati si nu reusim sa trecem peste aceasta stare.E important sa invatam sa facem diferenta intre lucrurile pentru care merita sa ne facem griji si cele care nu merita asta…
