Cuvinte

Un singur cuvânt te poate pune pe cale, un al doilea te tulbură, al treilea îţi produce panică. Cu al patrulea începând, confuzia e absolută.
Logosul era acţiune. A devenit paralizie.

Ce anume e un cuvânt? … Tot ceea ce nu e trăit cu o intensitate arzătoare.

Când spun: oare merită viaţa să mori pentru ea? şi asta tot un cuvânt este.
Dar măcar e comic.

Toată lumea are un cuvânt de spus.

Cuvântul nu mai arată. Cuvântul trăncăneşte. Cuvântul e literar.
Cuvântul e o fugă.
Cuvântul împiedică tăcerea să vorbească. Cuvântul asurzeşte.

În loc să fie acţiune, te consolează şi el cum poate pentru faptul că nu acţionezi.

Cuvântul toceşte gândirea. O deteriorează.

Tăcerea e de aur. Garanţia cuvântului trebuie să fie tăcerea.

E de ajuns ca spaimele să se depărteze de mine şi încep să vorbesc în loc să încerc să împresor realitatea, realitatea mea, realităţile, aşa fel încât cuvântul să înceteze să mai fie o unealtă de săpat.
Nu ştiu absolut nimic; cu toate astea, îi învăţ pe alţii.

Şi eu am un cuvânt de spus.

[ 😐 ]