Eu, ăăăă… şi restul lumii.

Nu înţelegeţi greşit. Nu mă simt emo, singură, deprimată, părăsită etc…

Sunt în una din acele zile în care mă simt aşa de bine încât nu am nevoie de ajutorul nimănui pentru a reuşi în ceva sau de a face ceva.
Nimeni să mă încurce, nimeni să mă critice, nimeni să nu fie de acord.

Sunt într-o zi bună în care mă descurc foarte bine şi singură.
… Poate ar trebui să mă obişnuiesc în starea asta. E plăcut.

Ultima scrisoare.

Dragă viaţă,

Îmi doresc sa nu plec din această lume până când nu-mi voi îndeplini visul, altfel voi simţi că am trăit degeaba.
Vreau ca să trăiesc în aşa fel încât dacă o să pot vreodată să-mi încep din nou existenţa, să iau exact aceleaşi decizii pe care le-am luat.
Sunt conştientă că tot ce mi se întâmplă face parte din formarea mea, dar te rog dă-mi mai multă răbdare pentru că simt că nu mai pot să suport.
Vreau ca totul să fie bine pentru că mi se promite de mult asta.

Îţi doresc că ai parte de ce-i mai bun.

Te îmbrăţişez cu drag!

Unnamed.

Când natura feminină, prin natura ei atât de păcătoasă, se sublimează în sfinţenie, atunci ştie să se facă cel mai de preţ vehicul al graţiei.

Ştii cum viaţa mea s-a inspirat din castitatea cea mai pură ?
Ştii cu ce feroce sete de penitenţă am încercat să ucid în mine palpitaţiile cărnii, pentru a mă face doar o transparenţă întru iubire ?

Decădere.

Mărturisesc nenorocirea unei lumi care încărunţeşte.

Tinereţea nu mai vrea să înveţe nimic, ştiinţa e în decădere, lumea întreagă umblă în cap, nişte orbi conduc alţi orbi şi-i fac să se prăbuşească în prăpastie; păsările se aruncă înainte de a fi început zborul, măgarul cântă la liră, boii dansează. Maria nu mai iubeşte viaţa contemplativă, şi Marta nu mai iubeşte viaţa activă; Lea e stearpă, Ani are privirea carnală, Rafa frecventează lupanarele, David devine femeie.

Totul s-a abătut de la drumul lui.

Memoria frumosului. 2

Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa.

Memoria frumosului.

Apoi, am primit cea mai frumoasă lecţie despre memorie şi nostalgia amintirii. În trei săptămâni terminam de citit ” Trilogia valurilor ” şi ” Trilogia culturii “.
Nişte cărţi vechi, editate de Fundaţiile Regale. Începusem să găsesc lumina de ieri, trecutul apus. De-atuncea ştiu că memoria unor lucruri măreţe poate să înfrumuseţeze un prezent meschin.
De-atunci am ştiut că memoria frumosului este izbăvitoare şi că este un dar hristic.

Copil hoinar.

http://www.youtube.com/watch?v=ja9AdgrIPw0&feature=related

Oamenii aşteaptă.

– O lume mai bună? Poate…

– Un cer fără nori? Poate şi asta…

– Un supererou? Ar fi minunat!

Toţi aşteptam fără să ne dăm seama.  Să se facă verde la semafor, să vină primăvara, să fiarbă supa, să vină tramvaiul, să fie sâmbătă, să nu mai plouă, etc.
Ar fi miliarde de chestii după care aşteptăm.
Ei bine tu? Tu ce aştepţi?

When it rains, it pours.

Mai bine nu se poate si mai prost nu exista.

I hate days like this…

Be you.

Be yourself, be your own feelings.
Be wild, be young. Be free, for ever.
Be fresh and beautiful. Be sweet and sensual.
Be your dreams. Just be you, ’cause life’s too short to be someone else. 🙂