Imună.

M-au îmbrăţişat cu toţii.

Inertă, ca un manechin, şi dezgustată, mă lăsam sărutată de buze fade,
iar ei erau aşa de plini de bucuria lor,
încât nici nu băgau de seamă dezgustul meu.

:)

Uneori, viaţa pare atât de frumoasă.
Eşti ispitit să spui “mulţumesc” Providenţei. Nu trebuie.
Mai bine să stai îmbufnat.

Poate Providenţei îi plac îmbufnaţii:  încearcă să îi ademenească.

Cuvinte

Un singur cuvânt te poate pune pe cale, un al doilea te tulbură, al treilea îţi produce panică. Cu al patrulea începând, confuzia e absolută.
Logosul era acţiune. A devenit paralizie.

Ce anume e un cuvânt? … Tot ceea ce nu e trăit cu o intensitate arzătoare.

Când spun: oare merită viaţa să mori pentru ea? şi asta tot un cuvânt este.
Dar măcar e comic.

Toată lumea are un cuvânt de spus.

Cuvântul nu mai arată. Cuvântul trăncăneşte. Cuvântul e literar.
Cuvântul e o fugă.
Cuvântul împiedică tăcerea să vorbească. Cuvântul asurzeşte.

În loc să fie acţiune, te consolează şi el cum poate pentru faptul că nu acţionezi.

Cuvântul toceşte gândirea. O deteriorează.

Tăcerea e de aur. Garanţia cuvântului trebuie să fie tăcerea.

E de ajuns ca spaimele să se depărteze de mine şi încep să vorbesc în loc să încerc să împresor realitatea, realitatea mea, realităţile, aşa fel încât cuvântul să înceteze să mai fie o unealtă de săpat.
Nu ştiu absolut nimic; cu toate astea, îi învăţ pe alţii.

Şi eu am un cuvânt de spus.

[ 😐 ]

Arta singură mă reţine. Mi se pare imposibil să părăsesc această lume, înainte de a arăta tot ce-mi stă în putinţă prin aptitudinile mele… în ciuda tuturor obstacolelor naturii, fac tot ce e cu putinţă să ajung în rândul oamenilor demni.

Copilăria

Copilăria e lumea minunii sau a miraculosului.
E ca şi cum creaţiunea ar ţâşni din noapte, toată numai lumină,
nouă-nouţă şi proaspătă, cu totul uimitoare.

Copilăria nu mai există din clipa în care lucrurile nu mai sunt uimitoare. Când lumea ţi se pare  “deja văzută”, când te-ai obişnuit cu existenţa, devii adult.
Lumea feeriei, minunea cea nouă devine banalitate, clişeu. Ăsta e paradisul.

A fi izgonit din copilărie înseamnă a fi izgonit din paradis, înseamnă a fi adult.
Păstrezi amintirea, dorul după prezent, după o prezenţă, după o plenitudine pe care cauţi s-o regăseşti prin toate mijloacele posibile.

Instincte.

Din moment ce instinctul de moarte există în miezul a tot ce vieţuieşte, din moment ce suferim vrând să-l înfrângem, din moment ce tot vieţuieşte…
tânjeşte după repaus.
Să deznodăm legăturile vitale, să cultivăm instinctul de moarte, să-l creştem, să-l stropim ca pe o plantă şi să crească nestăvilit.

Aici stă suferinţa. Frica se naşte din refularea instinctului de moarte.

Eroare.

Am umblat după o cale greşită de salvare, m-am dirijat prost.

unnamed.

A alerga după prezent, asta înseamnă a fi în timp.

Alergi după lucruri, alergi cu lucrurile, curgi, te scufunzi.

timp; moarte.

Aşteptarea m-a făcut mereu să simt timpul: nu mai puteam să fiu fericită fără speranţa a ceva, a unei bucurii, a vacanţei, a unei călătorii la nişte prieteni; însă la 8 ani, 9 ani, 10 ani totul era numai bucurie, numai prezenţă.
Anotimpurile păreau a se desfăşura în spaţiu. Lumea era un decor, cu culorile ei când întunecate când luminoase, cu florile şi iarba care apăreau, dispăreau venind sau îndepărtându-se de mine, desfăşurându-se sub ochii mei, in vreme ce eu însumi stăteam locului şi priveam cum trece timpul, rămânând însă în afara lui. Din cauza asta probabil, moartea cuiva mi se părea misterioasă, ilogică, înfricoşătoare, un vid în prezent. Apoi, dintr-o dată, s-a petrecut un soi de răsturnare: ca şi cum o forţă centrifugă m-ar fi proiectat în afara propriei mele imuabilităţi, printre lucrurile care se duc  şi vin şi duse sînt.
Ba mai rău, chiar eu am avut dintr-o dată sentimentul că lucrurile rămân şi că eu mă îndepărtez de ele. La 15, 16 ani, gata, se sfârşise, eram în timp, în curgere şi în finit.

Prezentul dispăruse, n-a mai existat de-atunci pentru mine decât un trecut şi un mâine, un mâine resimţit din pornire ca un trecut.

Happy New Year !!

Nu vreau un an mai bun, vreau unul doar diferit.  (: